Despre cresterea gastelor

Oamenii au crescut caste in Europa Centrala si de Nord din perioada Neoliticului.

In secolul III-IV i.e.n, desenele prezinta faptul ca exista cresterea constienta a gastelor in Siria si Mesopotamia. Egiptul a importat gaste ca animale domestice. Aceste animale au jucat un rol important in ritualurile de sacrificii in cinstea zeilor. Carnea si ficatul gastelor erau considerate foarte importante, in asemenea masura incat gaste coapte, imbalasamate, erau ingropate in mormintele antice langa persoana decedata. Operele de arta si documentele din Imperiul Roman fac referire la faptul ca, pe langa valoarea culinara a acestora, gastele erau crescute pentru penele lor, pentru umplerea asternuturilor.

In Europa de Est cresterea gastelor a inceput in vremea Imperiului roman, astfel ca este o traditie veche de secole. Oamenii acelor timpuri mancau carnea si ouale gastelor, cunosteau cele mai bune metode de preparare a acestora si ca ficatul de gasca este delicatesa. Dintre pasarile domestice crescute, gasca a devenit un animal domestic indispensabil in asezarile medievale si, mai tarziu in sate si in fermele izolate. De la gaste, penele pot fi obtinute in doua moduri diferite. In primul rand, de la gastele vii, prin jumulire manuala, in al doilea rand prin jumulire dupa sacrificarea gastelor.

Prima poarta denumirea de jumulire manuala a penelor, a doua poarta denumirea de jumulire industriala a penelor. Penele colectate in mod adecvat, de la animalul viu, au o calitate superioara decat cele obtinute de la animalul sacrificat, datorita consecintelor nefavorabile rezultate din daunele termice si mecanice prin oparire si prin jumulire “comerciala”.